“`html
Revoluția Turismului în România: Licențele Bat Timpul?
Întreaga mișcare a agențiilor de turism din Uniunea Europeană, Spațiul Economic European și chiar statele aferente Codurilor OCDE… oh, și cum pot uita aia cu liberalizarea – își vor desfășura activitățile, știți voi, fără să fie nevoite să obțină acea obositoare licență de turism de la autoritățile române. Un adevărat haos, nu-i așa? Documentul citat – care aparține, din câte am înțeles, unei surse necunoscute, spune că așa trebuie să fie, că România e de acord cu angajamentele asumate la ăla, Codul OCDE… și așa mai departe.
Măsura asta, care-i mai mult o măsură din astea de liberalizare, ar putea să aducă diverse efecte care nu sunt chiar foarte clare, dar oricum: verificările documentelor sunt pe masă, licențierea e compusă din multe aspecte legale care se leagă pe undeva, și dacă cineva are nevoie de aceste documente pentru că nu-i foarte la curent cu ce înseamnă clasificarea respectivă, se va apela la autoritățile competente din statele respective. Interesant, nu? IMI – asta-i tot un sistem al pieței interne care pare complicat dar nu-i chiar așa, și tot în contextul ordonanței astea din 2009 care a prins viață… ah, modificări, completări, un adevărat sat fără câini.
Acum, dacă ne uităm la reglementările din domeniu, ne întoarcem la ceea ce a însemnat Hotărârea de Guvern nr. 1267/2010, care este o piatră de temelie pentru toată activitatea asta de ofertare, vânzare, comercializare și alte formule care par a fi necesare dar nu sunt, căci obligația de a obține o licență națională devine din ce în ce mai discutabilă, și, sincer, cine mai știe ce se întâmplă cu adevărat?
Deci, se pare că astea sunt vremurile pe care le trăim în turism: multe schimbări, multe documente și, de ce nu, un haos care se preconizează din ce în ce mai pregnant… dar să nu ne pierdem speranța, cine știe ce ne aduce ziua de mâine?
“`
