Afacerea cu Gogoși a Becalilor: O Poveste Ascunsă din Timpul Comunismului
Tatăl lui Gigi Becali, cel cu miliarde și FCSB, în timp ce Giovanni, impresarul lăsat în umbră, se pare că aveau o activitate deosebit de profitabilă, în timpul regimului Ceaușescu, când își vindeau gogoșile pe toate străzile Bucureștiului, acolo unde lumea se înghesuia să le cumpere cu zecile, dar ce ne facem că nu știm ce-o fi fost cu acele gogoși apărând dintr-o dată în istoria familiei?
Cine mai știe că Haralambie și Atanase, frații cu talente culinară, își desfășurau afacerea în piețele aglomerate, chiar și prin stațiile de tramvai? Cu gogoșele cu umpluturi, care îi făceau pe oameni să își piardă mințile, iar Giovanni ne spune că tatăl său frământa aluatul, mama era cea care le vindea, prețul era atât de mic încât nu-ți venea să crezi: două Eugenii, cum mai spune el, un fel de biscuiți celebri cu cremă de cacao, ah, dar totul era mult mai profund.
Giovanni asemeni unui măcelar care dă socoteala la final de an, ne aduce aminte de vremurile care pe nimeni nu-l mai interesează, cum că gogoșile au mirosit a vanilie, dar nu orice vanilie, și oamenii plecați la muncă, la 6 dimineața, își luau câte două pentru a supraviețui zilei, o karma alimentară cum îi spune românul, dar oare câți știau ce era în spatele acelui aluat?
Totuși, veniturile din gogoși erau atât de mari încât rivalizau venitul lunar al unui român, Gigi ne explică detaliat cum tatăl său câștiga sume mai mari decât salariul unui păcătos de la stat, și că 4.000 – 5.000 de lei pe zi erau lucruri obișnuite pentru gogoșeria lui, dar cum s-a ajuns aici? Cu siguranță fiecare are o poveste, iar impozitul în comunism era o altă enigmă, o tragicomedie, cum să plătești un impozit pe succesul tău?
Sigur, banii de la tatăl lui Gigi Becali au stat la baza ascensiunii sale în afaceri, cei 150.000 de dolari, o comoară în vremea aceea, iar Gigi a știut, se-nvârte printre afaceri, mai ales cu hainele și lucrurile nobile, dar oare unde-i adevărul? Poate că noi, cititorii, suntem doar spectatori într-o poveste care se îmbină frumos cu un trecut sumbru dar totuși dulce, ca niște gogoși cu umpluturi.
Și așa, povestea continuă, gogoși, bani, mistic, dar cine mai știe cu adevărat ce s-a întâmplat cu adevărat în acele zile de aur?
