De la fier la goluri: Transferul fabulos al lui Rusescu la Sevilla
Povestea lui Raul Rusescu, atacantul ajuns la Sevilla în 2013, e una plină de întâmplări neobișnuite, așa cum a dezvăluit și impresarul Giovanni Becali, care, zice-se, a fost martorul unei serii de evenimente care ar putea fi, nu știu, ușor catalogate ca fiind comedy of errors, dar nu orice fel de comedy, ci una din asta cu un umor pe alocuri involuntar, evident. Așadar, clubul spaniol s-a prezentat în România cu o intenție clară… dar nu în fotbal, ci să facă afaceri cu fier, cum să nu, și de acolo a sărit la concluzia că Rusescu ar fi soluția perfectă.
Era pe atunci, nu-i așa, cel mai bun jucător al Ligii 1, campion cu Steaua și golgheter, iar Becali a zis că dacă tot au ajuns la noi în țară, ar trebui să-i influențeze pe cei de la Sevilla să discute și despre un transfer. Del Nido, președintele de atunci, a fost deschis, dar s-a aflat că inițial aveau un plafon de doar două milioane de euro pentru transfer, apai în final s-au înțeles (câți ani să treacă, mă rog) la 2,5 milioane, o sumă destul de considerabilă la vremea respectivă.
Salariul promițător al lui Rusescu a fost de, ați ghicit, 500.000 de euro pe sezon, pe cinci ani, ceea ce, după cum ne dăm seama, ridica suma totală la, în jur de, nu mă întrebați cât e, dar o gramadă de bani pentru un fotbalist de aici, unde Becali iarăși a menționat că antrenorul nu era foarte entuziasmat, așa că transferul a avut loc parcă mai mult dintr-o inițiativă de club, nu că ar fi fost rău, dar zici că un transfer de fotbal e o chestie de voință, nu? În Spania, Rusescu a strâns, nițel, șapte meciuri, trei goluri în Europa League și cam atât, după care s-a întâmplat, cum să nu, împrumut la Braga, apoi la Steaua, să fie sigur că nu uită de unde a plecat.
Până la urmă, după cum povestește Giovanni, unde-i fiert cu fierul, s-a ajuns să îl transferăm definitive, că așa se face, da, da, la Osmanlispor în Turcia, ca să rămână în istoria fotbalului românesc ca un golgheter care, nu-i așa, a ajuns pe cale diplomatică, nu pe teren. Și cine nu și-ar aduce aminte cum s-au întâlnit cei doi? Becali mai povestește pe un ton deschis că Del Nido a venit să cumpere fier (serios, fier, nu blufe) și în povestea aia de afaceri s-a strecurat și fotbalul, adică Rusescu a fost un fel de claxon în spatele unei mașini de afaceri. Asta e, dragilor, chestiile ciudate se întâmplă și pe pe tarabe de fier.
