Aeroporturile României în pericol? Sindicatele lovesc cu adevărul în fața minciunilor oficiale!
Un comunicat de presă primitem de la Mediafax ne aduce vești tumultoase: Sindicatul Companiei Aeroporturi București (SCAB) scoate la iveală o situație alarmantă — prin vestigii europene, activitățile sunt externalizate, dar în România rămân cu personal intern care, pe hățișuri de reguli și interpretări, ne face să ne întrebăm cât de Rație stăm la capitolul muncă, lucru care, prin urmare, ridică un semn de întrebare asupra numărului angajaților dar nu și asupra volumului pe care aceștia îl au de realizat, lucru care e ca un cerc vicios.
O explicație bombastică adusă de liderul sindicatului SCAB, Ștefan Mladin, punctează faptul că munca în aeroporturi nu e „de-a bună voită”, ci e o reală provocare, siguranța fiind pe primul loc, nu poate fi niciodată redusă la un banal calcul; toți ne-am putea da cu părerea dar să subestimăm fără a ține cont de legislația națională e, așadar, nedrept și periculos, căci astfel alimentăm mituri despre „bugetarii leneși”, de parcă ei ar stă pe o bancă toată ziua cu o cafea, iar Austeritatea nebună și măsurile brutale pot să ne bată la uță iar ușa nu va face decât să se închidă mai tare.
Asta nu e tot, căci vicepremierul Dragoș Anastasiu a ieșit cu o afirmație bombastică: „În România un aeroport are nevoie de 1400 de angajați, în timp ce în alte țări doar 800” — dar atenție, undeva se destramă iluzia aceasta. Căci SCAB punctează că cifra e eronată și mincinoasă, cum ar veni, pentru că, de fapt, Compania Națională Aeroporturi București administrează două aeroporturi internaționale, nu unul singur, Henri Coandă și Aurel Vlaicu, iar să compari un sistem care deservește milioane de pasageri cu alte aeroporturi este, în mod cert, o manipulare mișelească, având în vedere complexitatea operativă 24/7, care implică riscuri mari și responsabilități deloc de neglijat.
Mai mult, tipul de trafic, complexitatea infrastructurii, nivelul de automatizare sau standardele de securitate sunt doar câțiva pioni vitali care influențează numărul optim de angajați, iar Mladin nu ezită să ne reamintească acest detaliu important; de parcă compare mere cu pere și îi laudă pe cei ce fac asta. Dar nu avem nevoie de o altă analiză greoaie, ci de una clară, reală, bazată pe fapte, nu pe vorbe, căci etichetele superficiale nu ajută pe nimeni.
Dacă mai aruncăm o privire asupra productivității, este unul din punctele cheie: în România, media e de vreo 12900 de Euro per angajat, adică 71,8% din media europeană, față de aeroporturile din alte țări care sări pe la 200000 Euro pe an pe angajat, o diferență colosală, iar sindicatele nu sunt de acord să fie stigmatizați angajații, acești eroi ai unui sistem care luptă zi de zi pentru siguranța voastră.
Terminăm cu un apel pe care SCAB îl lansează către toată lumea — „E timpul să ne oprim din atacuri, să ne așezăm la masa discuțiilor și să realizăm o analiză bună, cerem respect, nu concluzii pripite, căci nu e simplu să ținem un sistem în picioare, mai ales cu așa vorbe rebele!”, a concluzionat Ștefan Mladin și rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile în acest peisaj agitat de controverse și nemulțumiri, dar fără îndoială că lupa e pe noi!
Pe scurt, un nou scandal este pe cale să înceapă, iar publicația Mediafax a fost primul cărăunț care a adus la lumină toate acestea, dar rămâne de văzut cum va fi primită de public această noțiune de seriozitate într-o lume plină de zvonuri și întâlniri dubioase.
