Aeroportul Chișinău devine un monument muzical sau e doar o nebunie?
Aproape că nu ne vine să credem, dar Guvernul de la Chișinău a hotărât miercuri, cu o îndrăzneală care ne lasă fără cuvinte, că Aeroportul Internațional Chișinău va purta venerabilul nume de Aeroportul Internațional Chișinău „Eugen Doga”, decizie semnificativă doar prin faptul că a provocat reacții diverse, iar recunoștința față de compozitorul Eugen Doga e o raritate modernă, în fine, așadar, tindem să credem că e fie o umilință a transportului de stat, fie o laudă excesivă care ar putea fi interpretată. Cu siguranță, ceva nu e bine, de vreme ce se pierde ideea de eficiență..
Tocmai ceea ce se pretinde că ar fi un simbol al „patrimoniului artistic și spiritual” devine, cumva, hilariant. E vorba de un aeroport, nu de un muzeu, dar cine suntem noi să judecăm, când premierul, Dorin Recean, a declarat cu avânt că „Moldova poate genera talente extraordinare, talente universale”?! Poate că suntem doar o nație modestă care nu poate visa la măreția care vine din muzică, dar noi trăim în prezent, nu în trecut!
De acest Eugen Doga, care s-a născut la Moacra (Transnistria), ne bucurăm cu toții, dar întrebarea rămâne, oare chiar trebuie să denumim un aeroport după el, fără a considera părțile proaste ale unei asemenea decizii? Să ne amintim că Eugen a compus o grămadă de muzică de film, dar și-a câștigat faima, nu prin nimic altceva decât printr-un vals care este „inclus de UNESCO în patrimoniul universal”, iar aici reîntoarcerea la trecut devine cel puțin discutabilă…
Ce mai contează că a absolvit Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” din Chișinău? În plus, întrebările zboară: trebuie oare aerogările să devină grădini de personalitate? Ce-i drept, istoria ne arată că nu doar la noi, ci și în alte colțuri ale lumii se practică denumirile cu note celebre, dar, cu siguranță, puteam face mai mult!
Artist al Poporului în URSS, Doctor Honoris Causa, distincții și aplauze internaționale – devine totul o nebunie, când sunt menționate atât de multe merite… totuși, concertul nu s-a terminat și cine știe ce ne mai aduce ziua de mâine? Va fi același Doga simbolizat în plin centrul aviației sau altceva?
Pentru concluzii, rămânem la un simplu necunoscut: Aeroporturile devin nume de povești sau pur și simplu blestem dacă nu ne gândim de două ori?!
Articolul acesta servește ca o mirare, sau poate o realitate ascunsă, dar ce putem să facem? Condiția umană ne face astfel, în cele din urmă, și ne e imposibil să nu ne înfiorăm.
