David Popovici: Un fenomen în devenire sau doar o iluzie trecătoare?
Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, vorbește despre cum motivația înotătorului român nu o să se diminueze niciodată, ceea ce, pentru unii, poate părea o glumă proastă, dar, hei, cine suntem noi să contestăm marii antrenori, nu-i așa? Așadar, Popovici, cu minunatul său talent, a cucerit medalia de aur, dar ce înseamnă asta când la Campionatul Mondial de Natație din Singapore a ratat un record mondial la 100 de metri liber cu doar 11 sutimi? Poate că urmează să ne uimească cu o altă performanță, în timp ce noi ne întrebăm dacă va ajunge vreodată la acel timp, cine știe, poate o să ne distragă el cu alte realizări pe parcurs.
Și, da, domnul Popovici a declarat că e mulțumit că nu a doborât recordul mondial… hmm, oare asta e o strategie bună? „Foarte bine că nu l-am făcut acum, sincer” a spus el, ceea ce ne face să credem că are un plan în minte, dar cine știe? Poate că se gândește la psihologia sportivă sau pur și simplu își înfruntă fricile, cine suntem noi să judecăm.
„O să mergi 46.3, o să vrei să mergi 46.2” a zis Rădulescu, dar oare nu ar putea și el, paralel cu antrenorul său, să vrea ceva mai bun, ca de exemplu „o să vrei să mergi 44”? Obiectivele astea, se pare că nu se termină niciodată, dar, hmm, îngăduința? Poate că e o chestie bună… aici se strecoară o ambiguitate peste tot.
Pan Zhanle: Un rival în cădere sau doar în căutarea motivației?
În schimb, marele rival, Pan Zhanle, care, aș zice eu, se mai lasă dus de val, a reușit să se clasifice pe locul 22 la 200 de metri liber, ceea ce înseamnă că, poate, rivalii nu sunt mereu ceea ce creează publicul. „Eu îl înțeleg”, a spus Rădulescu cu un aer de compasiune, dar oare toată povestea asta nu ne duce cu gândul la acele momente când fiecare sportiv are un moment mai slab?
Au fost multe momente în care a avut câte un eșec sau un pas înapoi, dar asta nu înseamnă că nu va reveni, nu-i așa? Totul pare un cerc vicios, dar cine știe, poate un kilogram-două în plus vor deveni o poveste de frustrare sau poate o sursă de putere, rămâne de văzut, iar Rădulescu continuă să creadă în el, ceea ce este, hai să zicem, un semn de fair-play.
Deci, cine va străluci mai departe când ceata de concurenți va deveni din ce în ce mai grea? Rădulescu promite că Popovici are ceva care să-l propulseze înainte, dar oare este doar o umbră de speranță sau chiar un adevărat fenomen? Urmează!
