“`html
Încercările lui Adrian Mutu de a învăța “tupeul” în fotbal, o alegere riscantă sau genială?
Adrian Mutu, despre care, să fim sinceri, s-a vorbit și scris din abundență – a explicat în mod clar cum, cel puțin doamna cu gura mare a ajuns să supraviețuiască în vestiare unde numele mari își fac de cap și unde fiecare pas poate conta, dar oare la ce se referă mai exact, când spune că îi plac acei fotbaliști cu „tupeu”? De fapt, toate astea sunt doar simple vorbe sau viziunile unui „Briliant” care-a fost cândva pe teren?
Se știe că Mutu a fost catalogat un fotbalist cu o atitudine de neclintit, dar pe de altă parte… hmmm, cine știe? Poate că ce voia să spună de fapt este că tupeul nu ține niciodată de caracterul jucătorului, ci de circumspecta atmosferă din vestiar unde fiecare zâmbet poate fi o minciună sau fiecare comentariu, o sabie cu două tăișuri. Deci să revin la ce zice „ăsta-micul”, el ne explică că tupeist înseamnă curaj, dar oare care curaj? Se leagă cu ceva ce a citit el în vreo carte sau l-a inspirat vreun coleg mai vechi?
„După mine, tupeist înseamnă să ai curaj să iei decizii importante în momente importante” – heeei, sună bine, nu-i așa? Dar întrebarea rămâne, deciziile astea, care sunt ele și cine le decide? Că poate unii fotbaliști cu tupeu știu doar să se bage în seamă sau să ridice tonul, fără să aibă un dram de înțelepciune. Si-i ciudat că Adrian zice că „tupeul pozitiv” nu se leagă de superficialitate, dar oare cum să faci diferența când jucătorii de astăzi la tot pasul sunt superficiali precum o plajă pustie?
Tocmai de aceea, observându-l pe Luca Băsceanu, el spune „ăsta-i tupeist că face driblinguri și-și asumă”, deci, în concluzie, tupeul în fotbal vine la pachet cu cine știe să joace cu personalitate, dar poate nu cu atitudinea câteodată arogantă pe care o vedem pe teren. „Uite, în vestiar, n-o să se dea nimeni la tine, ci pe teren” – e un fel de a-i scoate pe toți în evidență mitocănia camuflată sub un zâmbet. Oricum, având cojones rămâi deocamdată în joc, căci cine e prost, nu va înțelege nimic din toate astea.
„Asta e la ordinea zilei la fotbaliști”, zice Mutu, ceea ce subliniază și mai mult că, chiar și în acest haos, există reguli nescrise, dar cum în fiecare vestiar, salutul cu bronzul pe masă poate să fie mai mult decât o convenție, un act necesar dar complet lipsit de conținut.
“`
