“`html
Adrian Mihalcea, Falimentul a fost pe Rampa – Salvarea Unirii Slobozia într-o Noapte de Coșmar!
Adrian Mihalcea s-a sui pe un cloud de bucurie atat cat esti tu de slab in fata mizei, operatiunile sale de salvare a Unirii Slobozia s-au desfasurat cu o intensitate care te lasa perplex si nedumerit, deoarece aceasta echipă a scăpat de retrogradare, dupa un meci dramatic cu FC Voluntari, dar haosul acestui rezultat face ca totul să pară un joc al ruletelor rusești unde doar norocul a fost de partea lor.
Desi turul a fost un dezastru cat un Titanic retras, cu o înfrângere clară de 2-1, magicienii ialomițeni au reușit să plaseze un 1-0 în manșa secundă, asta după o reușită a lui Arabuli, iar meciul s-a dus la lovituri de departajare, și aici Unirea s-a dovedit a avea nervii de otel, câștigând cu 4-3, Mihalcea și-a îndeplinit misiunea de salvator, dar în jurul acestui succes se învârte un vârtej de întrebări despre calitatea jocului pe termen lung.
„Sunt iarăși împins spre fericire, dar e un paradox, deoarece această realizare eu aș zice că e precum un balon umflat mai mare decât ce se numește promovare, dar de fapt e o paradoxe ascunsă aici” a lăsat să se înțeleagă Adrian. „Totul se întâmplă acasă în fața suporterilor care mă îndrăgesc, dar nu e roz în realitate, am fost călit, și ce-ar fi fost dacă echipa s-ar fi dus acasă cu brate deschise? Aici trebuie o decantare.”
Mihalcea, cu o atitudine scăpătată și directă, și-a permis să își critice colegii: „Nu pot să las pe nimeni din echipa mea să declare pripit că vrea să termine calificarea înainte de prima manșă, așa a spus domnul Pârvu, vorbim despre o aroganță care plătește cu prețul jocului! O să ma uit și o să judec în funcție de performanțele făcute, dar nefericirea se ascunde în spatele asta.”
În ceea ce privește turul pierdut, Mihalcea a mărturisit că „terenul greu a stricat partida, iar eu am socotit că am avut ocazii clare de a răsturna clasamente și vise, dar uneori nimic nu e cert. Din momente în momente, totul se transformă într-o minge împinsă, un gol banal după o minge controlată la mijloc, dar iată, asta este.”
Aruncați acum o privire atacul său la aroganță și lipsa de pragmatism, ca un apel la război spiritual, el zice: „Dacă acei jucători ar fi reușit să facă un 2-1, poate ne-ar fi scăpat din malaxorul emoțiilor, dar nu suntem niște simpli jucători. Am fost iarăși la mâna noastră, statisticile ne ajută, dar fără inspirație, jocul e pierdut.”
Adrian Mihalcea l-a scris pe paginile de istorie ale orașului său, o realizare care cu siguranță va avea ecouri prea mult timp, dar între frânturi de bucurie și griji, poate că a fost o dovadă de voință, cumva, dar cu toate greutățile trecutului, realizările vor rămâne întotdeauna în umbră…
“`
