Adrian David Kercso: Povestea unui român condamnat în Rusia pentru spionaj și speranța unui schimb de prizonieri
Adrian David Kercso, un tânăr român de 24 de ani, a fost condamnat de instanțele rusești la 15 ani de detenție după ce a fost acuzat de spionaj într-un dosar pe care el îl consideră o înscenare fabricată de agenții FSB. Tânărul așteaptă acum într-un centru de detenție din Krasnodar să fie transferat într-o colonie penitenciară, menținându-și speranța de a fi inclus într-un schimb internațional de prizonieri.
Tortură și acuzații fabricate în regiunea separatistă Abhazia
Adrian David Kercso provine dintr-o familie din Gheorgheni, județul Harghita, care s-a mutat în Marea Britanie în 2007. Pasionat de electronică și gadget-uri, Kercso a cunoscut-o pe Valeria, o tânără din Abhazia, regiune separatistă recunoscută internațional doar de Rusia și aliații săi.
În 2024, relația lor s-a umbrit de dificultăți când tânărul a fost reținut și arestat de autoritățile din Sukhum, capitala Abhaziei, regiune controlată de serviciile de securitate SGB prorușe. Ulterior, el a fost deportat în Federația Rusă, unde a ajuns pe mâna agenților FSB. Aceștia l-au torturat, bătut și au obținut de la el mărturii prin intimidare și tratamente inumane, sub acuzația că ar fi utilizat o dronă pentru a fotografia un sistem antiaerian în orașul Soci și ar fi transmis coordonatele către armata Ucraineană.
Procesul său în instanțele din regiunea Krasnodar s-a încheiat în vara anului 2026, pe 18 iunie, cu o condamnare la 15 ani de închisoare, decizie rămasă definitivă.
Modalitățile restrictive de comunicare din sistemul penitenciar rusesc
Adrian David Kercso își menține legătura cu familia prin scrisori transmise prin intermediul sistemului ZonaTelecom (ZT), un serviciu digitalizat folosit în penitenciarele rusești care supune corespondența unor riguroase măsuri de cenzură. Astfel, scrisorile sunt scrise pe formulare preimprimate având detalii de identificare și cod QR, cenzurate și scanate de gardieni înainte de a ajunge la destinatari.
În acest fel, Kercso a trimis familiei 12 pagini scrise integral în limba rusă de pe raza unității de detenție SIZO-1 din Krasnodar, un centru de arest preventiv unde a stat în perioada procesului. În România, autoritățile cunosc situația și au discutat cu familia sa despre posibilitatea transferării lui în țară pentru executarea pedepsei, însă demersurile avansează lent.
Tânărul își exprimă în corespondența oficială atât starea de sănătate, cât și dorul de familie și speranța că va putea reveni în siguranță în România, speranță susținută de dorința sa de a fi parte a unui schimb de prizonieri.
Detalii din scrisorile cenzurate: Viața în detenție și condițiile de trai
- SITUAȚIA în celulă: Închisoarea este împărțită cu alte persoane cumpătate pentru acuzații similare, cu vârste între 18 și 55 de ani, majoritatea acuzate de fapte grav clasificate de statul rus.
- PROGRAMUL zilnic: Două verificări ale celulei pe zi, mâncare standardizată în trei reprize (terci dimineața, supă la prânz, piure seara)
- CLIMA: Temperaturile ajung până la aproape 30 de grade Celsius, iar tânărul ia duşuri reci frecvente pentru confort.
- LIMBA străină: Adrian și-a învățat limba rusă în detenție, dar se teme să nu-și piardă limba maternă maghiară.
- COMUNICARE cu familia: Utilizează un magazin online specializat pentru a primi pachete în celulă, dar întâmpină dificultăți în a primi sprijin financiar.
- ACTIVITĂȚI recreative: Ascultă radio și încearcă să-și păstreze moralul ascultând muzică și privind fotografiile familiei.
Scrisoarea necenzurată: Mărturii despre tortură și înscenare
O scrisoare necenzurată, redată familiei și adresată fostei iubite Valeria, detaliază modul brutal în care a fost tratat de agenții SGB și FSB. Datată 20 februarie 2026, aceasta relevă că Adrian a fost reținut ilegal la Sukhum, supus unor interogatorii dure și torturat prin smulgerea declarațiilor prin forță fizică și psihică.
Povestește cum a fost sufocat cu saci de plastic, suspendat cu umerii dislocați, bătut cu brutalitate până și-a pierdut cunoștința și forțat să admită faptul că ar fi fotografiat baze militare antiaeriene pe care susține că nu le-a văzut niciodată.
Tânărul descrie de asemenea o înscenare legată de accesul neautorizat pe contul său WhatsApp și o reținere pentru acuzații de droguri, pe care le neagă, fiind și pus să refuze testul antidrog pentru a grăbi eliberarea, dar condamnarea a venit oricum.
Deportarea și contactul cu agenții FSB
La punctul de trecere a frontierei dintre Abhazia și Rusia, Adrian David Kercso a fost predat ofițerilor FSB. În ciuda promisiunilor că va fi expulzat în România, el a fost încarcerat și dus într-un proces de tortură și interogatoriu sever. A fost imobilizat, lovit, pus să predea parolele telefonului și supus unui arest de 15 zile în urma unui proces arbitrar.
Anchetatorul principal l-a amenințat în mod repetat și i-a cerut să dezvăluie fotografiile cu arme și prezența sa în Ucraina sau implicarea în conflicte militare. Adrian a precizat că posedă doar arme de airsoft și nu a susținut niciodată participarea la acțiuni militare.
În ciuda dorinței sale de a fi trimis în România, a fost anunțat că va fi dus într-un “lagăr de detenție” din Federația Rusă.
Detenția în SIZO-1 și acuzațiile oficiale
Timp de patru luni, Adrian a stat în izolatorul de detenție temporară IVS, într-o condiție pe care o descrie drept „iad”, marcată de presiune psihică și interogatorii cu liste de întrebări și răspunsuri prealabile. A recunoscut în timpul acestor interogatorii o glumă legată de “Legiunea Britanică”, ceea ce anchetatorii au folosit ca probă împotriva lui.
El afirmă că fotografiile șterse, găsite pe cardul dronei, au fost probabil plantate de serviciile de securitate, întrucât nu a avut acces la dispozitive timp de 15 zile.
În urma unui scenariu impus, a fost prezentat în fața tribunalului, ținut cu rușine de agenți înarmați, unde a primit două luni de arest preventiv pentru spionaj și apoi mutat la SIZO-1 din Krasnodar.
Recunoașterea sub tortură și scenele dramatice
La 14 ianuarie 2025, Adrian a fost supus la interogatorii sub condiții extreme, cu saci de plastic pe cap, asfixieri repetate și dislocarea ambilor umeri prin suspendare forțată. A fost amenințat cu moartea pentru a semna o declarație prin care să recunoască acuzațiile false că ar fi fotografiat un sistem antiaerian și că ar fi transmis date către Ucraina.
El povestește cu amănunt cum a fost obligat să memoreze și să recite declarația în fața unei camere de luat vederi, declarând că va fi prezentat pe canalele de știri ale Rusiei.
Viața cotidiană în detenție: Kașa, singura constantă
Pe durata detenției, Adrian a trăit în condiții austere, hrănindu-se cu kașa, o mâncare tradițională de cereale din Gulagul sovietic, apreciată sau detestată ca un indice al severității condițiilor de detenție. El descrie singurătatea celulei mici de patru metri pătrați și înfruntarea condițiilor de viață alături de alți deținuți într-un mediu severizat.
Colegii de celulă și acuzațiile comune împotriva deținuților
După transferul la SIZO-1 Krasnodar, Adrian a fost încarcerat în celule cu alți deținuți acuzați de fapte grave, dar fără fapte reale, toți fiind victime ale unor dosare fabricate.
El descrie un tipar al inculpărilor, în special articolul 205 alineatul 5 din Codul Penal rus, care sancționează participația la activitatea organizațiilor teroriste – etichetare aplicată abuziv majorității colegilor săi de detenție, deși aceștia sunt persoane comune, cu familii și vieți normale înainte de arest.
Un val de victime: Peste 400.000 de “teroriști” în închisorile rusești
Conform mărturiilor lui Adrian, sute de mii de persoane din Rusia suferă acuzații similare fabricate fals, învinuiți de spionaj, trădare sau terorism, și sunt încarcerați în condiții dure, parte dintr-un sistem represiv care amintește de practicile staliniste.
El relatează povestea unui bărbat de 57 de ani și a fiicei sale de 18 ani din Sukhum, amândoi reținuți pe motiv de legături cu Ucraina și supuși torturilor cu electroșocuri. De asemenea, povestește despre o femeie arestată pentru că a angajat un psiholog ucrainean, fiind acuzată de trădare.
În mijlocul acestor condiții grele, Adrian David Kercso a traversat momente de disperare extremă, gândindu-se la sinucidere, însă a găsit în micile plăceri zilnice un motiv pentru a spera, anticipând un posibil schimb de prizonieri care i-ar permite să revină acasă înainte de finalul sentinței sale. El afirmă ferm că este nevinovat și că pedepsele sunt nejustificate.
