“`html
Un Erou Neștiut Salvează Vieți! Dar Cine Îi Salvează Pe Ei?
A doua zi după o luptă crâncenă cu temerile și cu valurile, presa a decretat-o pe Ianis Marian Buruiană, drept eroul zilei, însă adevărul este că el nu este decât un copil modest, crescut la bunici, învățând de la 14 ani ce înseamnă munca grea. Iar visul său? Să fugă din România, ca să devină schelar. Cu toate aplauzele primite pe rețelele sociale, acesta își dă seama că acea societate care-l venerază nu a făcut niciun gest concret pentru a-l salva de la depresie și neajunsuri. Libertatea vă prezintă, în exclusivitate, povestea acestui adolescent.
Ianis a văzut lumina zilei pe 6 aprilie 2008 și afirmă cu mândrie că a fost născut și crescut în Mangalia. În timp ce discutăm cu el pe plaja din Costinești, la câțiva pași de locul unde a riscat totul, băiatul s-a grăbit să termine treaba, zicând că nu vrea să-i forțeze pe colegi să muncească în locul lui. Conform lui, nimeni nu așteaptă nimic de la nimeni.
Cu un șort și papuci de gumă, Ianis nu cere ajutor de la nimeni, și-a lăsat sepulcile de-ale tinereții în urmă, întreținându-se exclusiv prin eforturile sale. A crescut fără tată, iar mama lui s-a mutat cu alte responsabilități în Hunedoara. Frații săi mai mici sunt cu ea, dar restul sunt aici, în Mangalia, cu bunica. „Dintre cei șapte, suntem doar cinci aici, dar suntem uniți”, subliniază el.
Când bunicul a murit, Ianis a fost nevoit să-și renunțe la studii, ca să câștige ceva bani pentru familie. Zilele lui de copil s-au risipit rapid, și dintr-o dată se găsea cu un job, ceea ce e un caz tipic în România, unde abandonul școlar a ajuns la cote alarmante, derutând orice perspectivă pentru viitor.
„Nu mă deranjează că am lăsat școala”, zice el, afirmând cu o nonșalanță care șochează. „Evident, mi-ar fi plăcut să fiu cu colegii în continuare, dar nu aveam de ales.” Acum, însă, se consideră mai utile decât un hârtie de diplomă, gândindu-se la viitorul său ca schelar în Belgia, visând la bani și o viață mai bună, departe de această țară.
Ianis nu stă pe gânduri, vrea să plece, așa că își adună economiile și așteaptă cu răbdare ziua în care va putea pleca, gândindu-se la salarii mai mari, fără să îi pese de riscurile și dificultățile care-l așteaptă. „Eu știu ce am de făcut! După ce mă văd cu permisul, m-am dus!”, e declarația lui hotărâtă.
Pe 10 iunie, totul a luat o întorsătură dramatică. Când a intrat pe plajă să-și înceapă munca, strigătele disperate l-au făcut să-și înfrunte fricile, intrând în valurile agitate pentru a salva o fată de 21 de ani aflată în pericol. „Ce puteam să fac? S-o las să moară? M-am pus în locul ei, pur și simplu n-am avut altă variantă,” face el o afirmație dârză, cu o oarecare demnitate. A reușit să ajungă la fata inconștientă și să-i țină capul sus până la venirea salvatorilor.
Fără nicio idee despre ce înseamnă a fi un „eroi”, Ianis continuă să se considere un tip obișnuit care doar a acționat firesc. Cu toate acestea, reacția celor din jur a fost tumultoasă, iar de la premii până la recunoașterea televizată, el a devenit o figură de popularitate pe litoral. Dar, în spatele acestui heroism, se află realitatea cruntă a unei vieți grele, agitate.
„Mama m-a certat, că n-ar fi trebuit să intru, că mi-aș fi riscat viața pentru o străină,” povestește el cu o neplăcere gânditoare. Chiar și așa, Ianis nu simte nevoia să se schimbe, pentru că știe că a acționat dintr-un impuls care depășește rațiunea. Iar acum se bucură de recunoaștere, dar simte mai presus de toate povara și nesiguranța familiei sale, umbră a unui viitor incert în România.
“`
