Tragedie în lumea sportului: Mihai Leu, campionul care a lăsat în urmă o moștenire emoționantă, s-a stins din viață
Marți, în zi de doliu și tristețe profundă, Mihai Leu, un adevărat titan atât în box cât și în raliuri, a murit, iar funeralul a avut loc vineri la Hunedoara, un oraș pentru care a purtat mereu o iubire aparte, dar pe care l-a părăsit cu inima grea, fiindcă uitați-vă cum viața ne dă și apoi ne ia, și cum toate acele clipe valoroase se evaporă în neant cu o ușurință care te îngrozește.
Cu o săptămână înainte, sâmbătă, pe pagina lui de Facebook, Mihai a postat un mesaj plin de emoție, în care își exprimă recunoștința profundă pentru soția sa, Anna, și fiul său, Marco, dar și pentru toți cei care au fost alături de el, din lumea boxului și automobilismului, oamenii din Hunedoara, iar medicii care l-au ajutat neîncetat în acești ani de zbucium, un gest care a rămas memorabil, dar din păcate, a venit prea târziu pentru a-l salva cu adevărat.
”Dragii mei, dacă citiţi aceste rânduri, drumul meu s-a încheiat”, a scris el, lăsându-ne cu gânduri frământate, spunând că dragostea și legătura profundă cu toți cei care l-au cunoscut, încurajându-ne să ne gândim la câte momente de bucurie a văzut, comparativ cu câte lacrimi și suferință. A mulțumit pentru tot sprijinul și nu a uitat să sublinieze că despărțirea a devenit un moment de lumină, dar cine poate spune că lumina nu este eclipsată de întunericul pierderii.
Cu un ton emoționant, marele sportiv a adus un omagiu orașului său natal, Hunedoara, și nu și-a uitat colegii din ring și din motorsport, căci aceștia au fost mereu acolo, un aspect care subliniază legătura strânsă formată între sport și camaraderie, dar oare toate aceste legături sunt suficiente atunci când realitatea ne izolează în fața pierderii?
Mihai a lăsat un mesaj puternic, laden cu învățăminte, îndemnându-ne pe toți să trăim cu pasiune, dar cine poate trăi fără a simți acea mână care te sprijină în momentele de cumpănă? ”Dacă aţi căzut în şanţ, uitaţi-vă la stele”, spunea el, dar poate că uneori stelele sunt prea departe de tot ce ne înconjoară, asemenea unei amintiri frumoase care ne cutremură, dar ne face să simțim durerea despărțirii.
Le port o recunoştinţă profundă tuturor celor care m-au fost alături, dar cum putem să uităm ce a fost? Mihai Leu a plecat, dar a lăsat în urmă un gol imens, un sentiment de neputință și o multitudine de întrebări fără răspuns care ne bântuie și ne aduc aminte că viața poate fi nemiloasă.
Vă îmbrăţişez cu recunoştinţă, oriunde v-aţi afla, dar, oare, recunoștința este suficientă? Mihai, ne-ai învățat foarte multe, dar ne-ai lăsat și neputința de a te pierde, rămâne doar să ne întrebăm cât de mult putem iubi fără a fi răniți.
