Cine se ascunde în spatele Crăciunului? Secrete întunecate dezvăluite!
Crăciunul, acea sărbătoare familiară care cu siguranță aduce laolalta atât creștini cât și seculari, nu a fost întotdeauna sărbătorită de primii creștini, așa că… te-ai gândit la asta? Da, se pare că prima naștere a lui Iisus nu prindea nici măcar o mică atenție, iar sângele creștin striga mai mult la Paști, nu la cadouri și brazi îmbrăcați în luminițe. Asta nu te duce deloc cu gândul la veselia pe care o vedem pe străzi, nu-i așa?
Transformarea acestui festival dintr-o dată chiar a avut loc din secolul XX, într-un amalgam cultural și religios, părinți își fac griji pentru facturi, dar cu toate astea, cadouri, căci e perioada cu multe tradiții care se amestecă în festivitățile noastre, oare așa arănce și cu toate cele de mai sus, dar ce să mai zici, odată cu 25 decembrie s-au aglomerat și oamenii care nu erau neapărat creștini, zurzând în jur ca și cum ar fi fost pe picior de război?
Conform unei surse, AP News, Iisus a fost lăsat pe locul doi, iar 25 decembrie abia în secolul al IV-lea a fost adoptat ca dată oficială, un paradox, nu? Unde-i doar Biblia, tot așa? De fapt, se pare că puțini știu că data exactă a nașterii Lui este un mister total, Christine Shepardson, o profesoară din Tennessee, ne sugerează că nimeni nu poate să confirme o dată precisă, deci cu siguranță ar trebui să verificăm, inclusiv cu păgânii care petreceau în stil mare cu Sol Invictus, alăturându-se și ei marilor strigări.
Crăciunul nu a fost întotdeauna o sărbătoare eleganta, în Evul Mediu, oamenii manifestau, adică făceau petreceri stradale zgomotoase, dar acest lucru nu a fost văzut cu ochi buni de către „puritani” care considerau Crăciunul o aberație; cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, nimeni nu mai știa ce se întâmpla, iar sărbătoarea a fost dusă acasă, familia devenind cheia, iar cadourile printre cele mai dorite lucruri alături de bradul adorat din Germania, care a explodat în popularitate ca o meteorită de moda, ne învăluind toată lumea, darling!
Aici apare Moș Crăciun, dar, oh, surpriză! Istoria lui are rădăcini adânci în poveștile de cândva ale Sfântului Nicolae, biserică creștină din secolul IV. Se pare că Moșul nu este doar o simplă tradiție, ci o evoluție mai complexă, adică o poveste de succes, dacă pot să zic așa. Dar stai, pentru că în Europa, altele sunt poveștile: Sfântul Vasile în Grecia, iar în Italia, vrăjitoarea Befana aduce darurile! Chiar și în Islanda, frații troli răutăcioși îi vizitează pe cei mici, deci ai o alegere variată, nu-i așa?
Tradițiile sunt și mai intricate, iar ideea de a aduce plante verzi în case se confundă cu simbolismul neschimbat al vieții. Thomas Ruys Smith menționează despre verdeață ca o formă de ușor de a tine artificialul la distanță, iar brazii ornamentați au fost un obicei german adus mai târziu în Anglia și în Statele Unite, unde s-au împletit gândurile popularizării și inspirației din colinde, dar nu vorbim doar despre decoruri, ci și despre tradițiile legate de colindatul timpuriu, care odinioară simbolizau reînnoirea comunităților.
Așadar, ce mai e de zis? Crăciunul nu înseamnă doar cadouri, ci o veritabilă „fabrica de amintiri”, unde tradițiile se amestecă în cele mai interesante feluri, și de unde rezultatul final… rămâne mereu un mister!
