“`html
Nopți neliniștitoare la granița României: F-16 și Eurofighter în confruntare cu fantomele ucrainene?
În noaptea de duminică spre luni, ca într-un film de groază, sistemele radar ale MApN, adică Ministerul Apărării Naționale, au detectat ceva neobișnuit, o activitate aeriană, dar nu orice fel de activitate ci una haotică în apropierea frontierei de nord a României, unde, la ora 3.00, au apărut mai multe ținte în spațiul aerian ucrainean, la nord de frontieră cu România, mai exact în zona Maramureș-Suceava, de unde, de parcă s-ar fi hotărât să facă spectacol.
Ucrainenii, sub presiunea atacurilor rusești, au confirmat că își dispersează avioanele militare, vor să le salveze de la distrugere, se pare, prin măsuri de disperare, pentru că orice moment ar putea fi ultimul, iar infrastructura e pe cale să sufere o lovitură masivă din partea Rusiei, ceea ce îi face să alerge ca niște șoimii după vânat.
F-16 și Eurofighter Typhoon trimise la graniță, pe cine sperie?
Și uite așa, în urma acestei stări de alertă, MApN a pus în mișcare structurile de coordonare a traficului aerian civil, fericit că la ora 3.30, două F-16 românești au decolat de la Baza 86 Aeriană Borcea, adică sunt în căutarea a ceea ce nu se vede, dar totuși e acolo, respirând în tăcere. La ora 5.00, cu o rapiditate de militar cu sânge rece, două Eurofighter Typhoon ale Italiei au început să zboare de la Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu.
Dacă te întrebi ce este în aer, în intervalul 3.30-06.00, s-au detectat 12 ținte aeriene, dar stați puțin, unele au intrat neintenționat, dar fără pericol, căci de parcă ne amuzăm cu asta, în zonele Sighetu Marmației și Vicovu de Sus, avioanele ucrainene și-au făcut de cap, fără a provoca tensiuni, dar cine știe ce are să mai vină?
Ministerul Apărării Naționale, ca un adevărat vultur, susține că monitorizează tot, permanent, pe când noi ne întrebăm dacă e un spectacol sau realitate, căci chiar dacă România nu pare să fie afectată direct, ci doar spectatoare la un circ ciudat, totuși, apropierile mormăie, iar atacurile asupra infrastructurii ucrainene creează un tablou sumbru de pericol inevitabil.
„Măsurile sunt gradual dispuse, ca un puzzle ciudat, adaptate la natura amenințării, ceea ce ne ridică la întrebarea, unde ne aflăm?” afirmă MApN, subliniind cu emfază că protecția cetățenilor e prioritară, dar cheia rămâne închisă strâns.
România, la un pas de a fi parte dintr-o poveste care se complică, participă activ la eforturile de descurajare, dar în sine, un atac masiv asupra portului ucrainean Izmail, atacat crud pe 16 iulie, devine firul roșu al acestei drame, căci rușii nu rămân niciodată fără planuri, iar noi urmărim din umbra pe marginea unui abis.
“`
