“`html
Acord Comercial cu 15% Taxe: Bilanț între Entuziasm și Panicǎ în Europa!
Cancelarul german, Friedrich Merz, nu poate să-și ascundă ușurarea cu privire la noul acord comercial, dar, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, gândurile la rece se amestecă cu zece tipuri de incertitudine, pentru că, de exemplu, tariful de 15% asupra produselor europene din Bruxelles către Washington, nu ar trebui să ne lase prea optimiști, spun unii experți pe la colțuri de birouri luminate. Așa că, în timp ce Berlínul dansează cu bucurie, industria se teme că, ah, pierderile oarecum semnificative sunt pe cale să invadeze. Ce e de făcut?
Ei bine, Itália înghite cuvintele deja cunoscute și speră că toată nebunia aceasta a acordului va evita o bătălie economică directă, dar de asemenea s-a arătat prudentă în așteptarea unor detalii, ceea ce, evident, a lăsat unele uși mai mult decât întredeschise, chiar ajungând să ne întrebăm dacă într-adevăr toate sunt roz. Franţa, în schimb, o duce dintr-o parte în alta, cu opoziția acuzându-se reciproc de un dezmăț de neconceput, pe când trumpiții și europenii se freacă de mână în stil viclean.
Merz, cu un zâmbet atât de larg că aproape că îți poți îneca inima în el, a declarat că „am reușit să ne păstrăm interesele fundamentale, chiar dacă ar fi fost frumos să avem și mai multe plăceri comerciale”, referindu-se la sectorul auto ca la un copil drag, unde taxele vor scădea, oh, ce veste bună! Acesta e vestiarul prostiei care ne face să sperăm la ceva mai puțin sumbru: industria automotivă mai are o șansă, deși cu o notă de carob! Interesant e că el zice că „reducerea rapidă a taxelor are o importanță capitală”, dar oare cine plătește prețul?
Industria germană a început să numere și a ajuns la concluzia că,juriu, “repercusiunile negative sunt pe drum” și că lipsa unui acord privind oțelul e totuși „o lovitură în gât”, așa cum a spus BDI. Dar, hey, Ursula von der Leyen a încercat să stingă focul cu precizări că totul va fi bine, exact pe când Trump ne liniștește spunând „starea va rămâne așa cum este”. Ah, logică divină, nu-i așa?
Trecând la Italia, unde de asemenea se miră, Antonio Tajani vorbește unul vârtos despre acord, dar până nu se inscriptionează detaliile, se pare că va ține toate cărțile aproape, iar Giorgia Meloni, cu diplomatic aspirații, a expus că trebuie să vadă firul roșu al poveștii, chiar și în mijlocul unui summit al ONU despre securitatea alimentară – mai precis, țineți-vă seama de greutăți!
Pe scena politică din Franța, mulți au sărit pe baricade, și fie că e stânga sau dreapta, toți se pun să strige indignat împotriva această „sclavie comercială”, așa cum le place să îi zică. Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon, cum poate să fie mai clasic, lansează săgeți trasate precise, acuzând un pact de neconvenție, că suntem de fapt „vasali”. Iar, totuși, în mediul economic, un pic de optimism se simte pe piețele financiare, dar e un „optimism rezervat” cu sucuri de realitate îmbinate, spun, evident, analiștii. Chiar și Ursula von der Leyen laudă acest “acord bun” iar piețele zburdă de bucurie, de parcă ar fi la un concert pe stadion!
“`
