Abuzată de părinții ei, Irina a devenit psiholog: “Am vrut să fac din povestea mea un ghid pentru cei care trec prin situații similare”

Povestea Irinei este una marcată de suferință și de o luptă constantă pentru a se elibera din lanțurile unui mediu familial toxic. Un tată alcoolic, absent în mare parte din timp, o mamă care a încercat să se sinucidă de mai multe ori și bătăi la ordinea zilei, sentimente de vinovăție și neputință și un proces îndelungat de vindecare: acestea sunt doar câteva elemente ale unei copilării marcate de abuz. Irina, o femeie puternică care a reușit să depășească trauma și să își transforme povestea într-un instrument de ajutor pentru alții.

Deși nu i-a fost ușor, Irina a vrut neapărat să își facă povestea **cunoscută** pentru cei care au trăit sau trăiesc încă în medii familiale toxice, cu părinți abuzivi – în primul rând, ca să știe că nu sunt singuri și că există o cale de ieșire.

„Când eram mică, deseori mă gândeam la o familie perfectă. Îmi imaginam un tată care nu bea, o mamă care nu plânge, un loc unde nu sunt bătăi. Această familie ideală a devenit refugiu, un loc în care puteam evada din realitatea dureroasă. Desenați mereu familia ideală pe o bucată de beton lângă bloc. Eram ca o fetiță invincibilă, fără frică, fără vinovăție. Acolo, în acele desene, mă simțeam iubită. ” spune Irina, cu o voce blândă, dar cu o sclipire de tristețe în ochi.

Acum, Irina este o femeie de 34 de ani, o profesionistă dedicată, o mamă iubitoare și un model de inspirație pentru cei care se confruntă cu traume asemănătoare. Irina a ales să studieze psihologia, o cale de a înțelege profund propriile traume și de a-și transforma experiența în ajutor pentru alții.

Irina a absolvit psihologia clinică, psihopedagogia, logopedia, este psihoterapeut adlerian, psiholog militar pe securitate națională (fără să profeseze), formator prin arte combinate, tehnician plastic, tehnician în egalitate de șanse, manager de proiect în domeniul incluziunii școlare, artist plastic, artist grafic de șevalet și, mai presus de toate, mama unei fetițe de aproape 4 ani.

„Psihologia a fost o adevărată salvare pentru mine. Am învățat să înțeleg ce s-a întâmplat, de ce m-am simțit mereu vinovată, de ce am avut atâtea dificultăți în a-mi construi relații sănătoase. Am învățat să mă iubesc pe mine și să mă accept cu tot ce am trăit”, spune Irina cu o voce plină de speranță.

Irina a ales să își împărtășească povestea ca să demonstreze că se poate ieși din orice situație, indiferent cât de grea ar părea. Irina vrea să ofere speranță și să inspire pe cei care au trecut prin abuzuri, arătându-le că nu sunt singuri și că există resurse și oameni care îi pot ajuta.

Irina este un exemplu de forță și reziliență, dovadă că, indiferent de traumele prin care trecem, putem alege să ne vindecăm și să construim o viață plină de sens.

Poveștile de viață, cum este cea a Irinei, ne reamintesc de importanța empatiei și a înțelegerii reciproc. Această poveste poate fi un punct de plecare pentru o conversație mai amplă despre abuzul asupra copiilor și importanța sprijinului pentru cei afectați.

*Numele Irinei a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea.