Taxa pe carbon: o poveste complicată cu secrete și controverse!
Deci, ce să vezi, șeful ăla al politicii climatice din UE a zis că analiza CE, adică Comisia Europeană, a stabilit, cumva, că aproape toate emisiile, adică 97% din ele, vin de la doar 20% din companiile care se află în schemă. Așa că în concluzie, e un pic ciudat, nu, să scutim parcă 80% din companii de povara asta de sarcina administrativă? De altfel, e logic că ar fi interesant să nu-i păcălim așa, deoarece, e tare alambicat ce se întâmplă dacă ești obligat să umpli o grămadă de hârtii, căci chestia asta ar îngreuna tot procesul pe care oricum cei din industrie ar trebui să-l suporte, fără să aducă ceva util, adică e o întrebare bună, nu?
Deci, taxa asta pe carbon, așa cum o știm, se va aplica de la 1 ianuarie 2026, și va fi vorba de emisiile de CO2 care sunt, de fapt, încorporate în produse precum cimentul, aluminiul, oțelul, și alte bunuri importate, ceea ce face lucrurile extrem de complicate. Nu este clar de tot cum se va desfășura totul, având în vedere că doar în Germania, conform estimărilor din industrie, vor fi, mă rog, aproape vreo 20.000 de companii care vor trebui să plătească această taxa pe carbon, ceea ce nu e deloc neglijabil, dar e un amestec greu de gestionat.
Acum, nu trebuie să uităm că va fi tare interesant cum importatorii europeni, în cele din urmă, vor transfera costurile astea de CO2 către furnizorii lor din întreaga lume, zic eu, căci să nu uităm de partenerii comerciali precum Brazilia, China, și Africa de Sud care au început deja să critice tare această taxă, susținând că, în final, ar penaliza economiile care sunt încă în dezvoltare, creând niște tensiuni deloc plăcute.
Comisia Europeană, de altfel, a spus că CBAM, adică acest mecanism de ajustare a carbonului la frontieră, a fost pus în aplicare din 1 octombrie 2023, cu scopul, să nu uităm, de a reduce emisiile de CO2, să stabilim un preț care să fie cumva corect pentru carbonul ăsta emis în producția de bunuri și care sunt cu emisii mari de dioxid de carbon, partea asta fiind un juriu al producției industriale mai curate, dar nu e tocmai limpede cum se vor face calculele, conform Acordului de la Paris și pachetului „Pregătiți pentru 55”.
