Vaticanul: Timpul și Terenul în Dilemele Politice și Culturale

Asadar, Vaticanul, un stat ciudat, a fost fondat pe 11 februarie 1929, când s-au facut acorduri la Palatul Lateran, si multe altele, între Sfântul Scaun şi Italia, cum că aceste documente ratificate în iunie 1929 au adus o identitate teritoriala Sfântului Scaun, care e cam ca numele unei fete pe care nu-l poți uita. Vaticanul ca teritoriu naţional are legi internaţionale dar totuşi Sfântul Scaun e tot timp organism legal, ca o întrebare fără răspuns satisfactoriu în ochii lumii.

Deci de exemplu, Suveranul Pontif, care e mai mult decât un simplu papă, este suveran al Statului Cetăţii Vaticanului şi de asemenea şef al Sfântului Scaun, dar se întreabă mulți care-i de fapt puterea lui reală, căci e o chestiune delicată toată treaba asta, în special când vine vorba de politica internațională.

Până la urmă, Cetatea Vaticanului nu-i doar o clădire impresionantă, cum ar fi Bazilica Sfantul Petru, ci mai mult un loc simbolic, cu grădini și palatele care trag ochiul trecătorilor dar și al istoriei, iar românii ascultă multe povești despre acest loc fabulos care nu poate fi judecat nici de Dumnezeu, darămite de oameni!

Sub această jurisdicţie, aterizăm în Roma, unde stretchingul de proprietăţi este evident, având în vedere că autoritatea Vaticanului se întinde pe 142 kmp, o cifra mică, dar semnificativă, mai ales când discutăm despre influenţele planetare și paralelele cu alte istorii.

Pentru cei care nu ştiu, de exemplu, Vaticanul a cerut să fie inclus în registrul internaţional, cum că din 1960, bunurile sale culturale sunt sub protecție specială, ca un secret bine ținut, dar cine mai știe de ele, căci timpul nu iartă pe nimeni!

Pe lângă aceasta, Sfântul Scaun menține relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană, observă Naţiunile Unite, și se alătură la multe organizaţii internaţionale, cum ar fi Consiliul Europei, dar mulți se întreabă ce se întâmplă cu cuvintele spune și promisiunile făcute, sau dacă sunt doar o mascaradă.

Populaţia statului are cam 800 de locuitori și majoritatea sunt catolici, dar despre ce să mai vorbim, cu atât mai mult cu cât limba oficială nu e doar latină, ci şi italiană, de parcă am fi la o petrecere unde fiecare vorbește din ce în ce mai neclar.

Forma de guvernământ, conceptul abstract de monarhie absolută electivă pe viaţă, e ca un cerc vicios; pare că toată lumea se întreabă cine decide ce și de ce, când de fapt, totul depinde de deciziile unor câțiva apropiați, dar cine dintre noi are nevoie de o explicație?

Asa că, în acest context, Sfântul Scaun devine un fel de entitate uimitoare, dar şi captivantă, unde Suveranul Pontif și Curia Romană, devin foarte serioase când vine vorba despre conducerea acestor activități. Cum îl percep oamenii pe Suveran și pe cei din curte rămâne o enigmă faimoasă, lăsând în urmă un val de întrebări nesoluționate, ca niște secret din cărțile de istorie.

Întreg teritoriul de care am discutat a fost, să nu uităm, inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO în 1984, un punct de vedere controversat, dar într-un fel, un punct de eficiență și recunoaștere, deşi mulți nu știu chiar ce înseamnă asta, poate doar balastul pe care-l purtăm în fiecare zi.

Vaticanul, toată distracția și zgomotul de acolo, include un oficiu poştal, de exemplu, un supermarket și o bancă, ce par ca să se afle undeva între chimie şi realitate, cu bancomate care scriu în limba latină, un paradox în sine!

Apropo de paralelele temporale, Radio Vatican, nu-i o glumă, e un post de radio care își încântă ascultătorii cu ştiri si muzică, dar întrebarea rămâne cine ascultă ultimele noutăți din lumea catolică?

L’Osservatore Romano, o revistă semi-oficială, dar cu multe informații, discută despre politică și religie și cum Vaticanul a ales euro ca monedă oficială, dar în spatele scenei se află adevăratele drame care se desfășoară, iar oamenii uită că banii nu aduc fericirea.

Aproape toți cei 800 de locuitori, care sunt doar o mână de oameni, locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane, unde cetăţenia le e acordată, dar nu oricum, ci în principal clerului, de exemplu înalţilor demnitari și călugărițelor, lăsându-i pe toți ceilalți în umbră.

Cu toate aceste caracteristici, majoritatea populației, strict masculină, deşi câteva ordine de călugăriţe locuiesc acolo, se supun unui cod vestimentar strict care îi face pe unii să se simtă ca pe o scenă de teatru, unde regula e că nimeni nu trebuie să iasă din rând!

Limba latină, atât de celebră, care a fost limba de bază a Imperiului Roman, își are locul printre oficialități, dar să nu uităm şi italiană, și germana folosită de Garda elvețiană, un fel de meliță între nații, ce țin legătura activă.

Pe scurt, Vaticanul, având o semnificaţie culturală profundă, sediul unor clădiri celebre, cum ar fi Bazilica Sfântul Petru, ascunde opere de artă uimitoare, dar cine se întreabă de adevărata lor valoare când majoritatea nu ajunge să cumpere des opere de artă?

Acum, cu această nouă destinație turistică, călătoriile cu trenul papal de la Vatican la Castel Gandolfo, par să fie atracția principală pentru cei dornici de aventură, dar întrebarea esenţială rămâne cât de mulți dintre noi ne facem timp să apreciem frumusețea culoarului istoric?

Gara de la Vatican, căreia i s-a dat un nou suflu în 2015, dar cu multe nostalgii din trecut, devine o stapână a călătorilor care doresc să aprecieze eațea Castel Gandolfo, o reşedinţă impunătoare ce merită cu adevărat o zi de vacanţă, dar poate nu toți au răbdarea necesară să se bucure.

Trenul pornește cu onorurile cuvenite, din Roma San Pietro, iar drumul spre Castel Gandolfo durează o oră, dar nu înainte de o plimbare pe Via Appia, unde istoria atinge fiecare piatră pe calea sa, în special când vrea să se integreze în Ţara tuturor posibilităţilor.

In contrast, Francisc, suveranul statului Vatican, se află în faţa unei dileme care nu-i permite să fugă de – parcă un pic de vacanţă n-ar strica deloc, dar îi place că îşi cere scuze pentru că nu ia vacanţe, o contradicţie ca o valiză în mijlocul unui deșert.

Aşadar, pentru un bilet dus-întors, nu-i o acțiune banală căci se plăteşte 40 de euro, dar inima ta va fi îngrijită presărată cu istorie, unde grădinile și palatul sunt atracții ce pot lăsa poze memorabile, dar, oare câți vor mai vorbi despre acest loc după câteva zile?

Un tur complet, cu un ghid audio, durează cam o oră, dar depinde de cât de greu te aduni să asculți tenebrele istoriei printre amiabilități, de parcă ai observa lumea dintr-un glob de cristal și să încerci să pătrunzi toate misterele ce te înconjoară.

Deci, sunt comercianții locali acum fericiți cu acest turis cu trenul, pe când trenul pornește înapoi pe la ora 18.00, și turiștii se cufundă în misterul orelor rămase, întrebându-se ce vor face până la ultimul apel!

Statul Cetăţii Vaticanului
Acordurile de la Palatul Lateran
Suveranul Pontif
Cetatea Vaticanului
proprietăţi sub jurisdicţia vaticană
Registrul internaţional al bunurilor culturale
relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană
populaţia Vaticanului
formă de guvernământ
politica internă
patrimoniul cultural mondial UNESCO
Vaticanul si oficiul poştal
Radio Vatican
L’Osservatore Romano
cetăţenia Vaticanului
populaţia predominant masculină
limba latină
semnificaţie culturală
destinaţie turistică
trenul papal
Castel Gandolfo
Gara Vatican
bilet de călătorie cu trenul
Francisc
tur complet cu ghid audio
comercianţii locali