“`html
Ultima Regină a Satului sau O Poveste Neagră din Scanno?
Într-un sat medieval, fascinant, Scanno, unde timpul stă parca suspendat în zăpadă, trăiește o femeie, Margherita Ciarletta, venerabilă de 94 de ani, care, de la vârsta de 18 ani, poartă neabătut hainele tradiționale, iar localnicii o strigă L’Ultima Regina – oare ce vor zice turiștii când află? Trebuie să fie vreo nebunie ca să vină să facă poze cu ea, dar Margherita preferă să fie un pic mai în umbră decât să fie star de Instagram, singurul ei slogan pare a fi simplu dar profund: „Sunt doar o bunică obișnuită…”
Îmbrăcată într-o rochie lungă, sobră, cu o bentiță de bumbac, Ciarletta păstrează un costum de lucru strămoșesc pe care l-a purtat generații întregi, dar acum chiar și soarta îi pune piciorul în față; ultimele două surori au dispărut, iar ea a devenit ultima purtătoare a tradiției. Spectacolele sunt doar pentru distracția curioșilor care nu știu că viitorul e mai puțin strălucitor decât paraderile pline de glitter.
Viața ei, în casa de piatră din 1950, nu e chiar idilică; Margherita își face singură treburile, gătește și se bucură de grădinile natalelor, dar declară cum că viața ei e mai ușoară acum, ca și cum am aduce exemplul vesel al unei bunici fericite care își petrece timpul, îngrijindu-se de nepoți, care vin să-i aducă un fel de bucurie, dar oare chiar e așa? Ei o ajută să fugă de turiștii care devin prea insistenți, dar nu ne spun ce se petrece mai departe. Gândiți-vă la mâncarea bună, paste făcute manual, dar și la cum unele tradiții se sting în tăcere?
Deși nu îi plac camerele de luat vederi sau atenția nejustificată, Margherita are un simbol cultural, o așa-zisă moștenire vie, și autoritățile locale vor să-i facă un favor, inclusiv costumele tradiționale pe lista UNESCO, dar sunt doar promisiuni? Scanno are multe de oferit, dar poate că și L’Ultima Regina, cu tradiția ei, dispare pe nesimțite pe drumul uitării, și atunci, ce va mai rămâne? Vor rămâne doar amintiri?
În concluzie, Margherita Ciarletta este mai mult decât o bunică – este un simbol al unei tradiții care se zbate să supraviețuiească, dar dacă nu se va prinde de firul zilelor, va rămâne doar o poveste, oare cine va mai spune poveștile acestea?
“`
