Victimele masacrelor din Iran: ONG-urile identifică 648 de morți în urma represiunii regimului lui Ali Khamenei
LEAD: Organizațiile neguvernamentale (ONG) din Iran depun eforturi considerabile pentru a documenta numărul crescând de victime ale represiunii sângeroase desfășurate de Gărzile Revoluționare, sub conducerea lui Ali Khamenei. De la începutul protestelor, numărul morților a crescut alarmant, iar fiecare poveste în parte ilustrează brutalitatea regimului iranian.
Mahmood Amiry-Moghaddam, directorul organizației Iran Human Rights, împreună cu alte ONG-uri, a declarat că până în prezent au fost confirmate 648 de victime ale masacrelor, dar estimările sugerează că „vor fi mii” de morți. În ultimele cinci zile, regimul a restricționat accesul la internet și comunicații, complicând astfel evaluarea situației din teren. Totuși, câteva nume și povești reușesc să străbată granițele, inclusiv cea a Rubinei Aminian, o tânără studentă din Teheran.
Identificarea victimelor și poveștile lor
Rubina Aminian, în vârstă de 23 de ani și studentă la Colegiul Tehnic Vocațional Shariati din Teheran, a fost împușcată în cap în timpul protestelor împotriva regimului. Unchiul său a descris-o ca fiind „o fată puternică, o fată curajoasă”, care a luptat pentru drepturile ei și pentru libertate. „Era o fată care nu putea fi controlată, care a luptat pentru lucruri corecte și a luptat din greu”, a adăugat acesta.
În ciuda eforturilor familiei de a-i recupera trupul, autoritățile iraniene au refuzat inițial să-l predea, iar ceremoniile de doliu au fost blocate. Familiile victimelor se confruntă cu o realitate sumbră, fiind nevoite să îngroape morții pe drum, fără posibilitatea de a onora memoria acestora în mod corespunzător.
Alte victime notabile
Printre celelalte victime se numără Akram Pirgazi, o mamă de două fete, care a fost împușcată în cap în timpul protestelor din Nishapur. De asemenea, Amir Mohammad Koohkan, un tânăr antrenor de fotbal, a fost ucis pe 3 ianuarie în timpul protestelor din Niriz, iar familia sa nu a reușit să recupereze trupul pentru înmormântare.
Un alt caz tragic este cel al lui Amirali Heidari, un băiat kurd de 17 ani, ucis în districtul Elahiyeh cu un glonț direct în inimă. Autoritățile au cerut familiei sale o sumă exorbitantă pentru a-i preda trupul, ceea ce reprezintă o povară enormă pentru familiile afectate. În aceeași zi, 15 alte femei au fost ucise în provincia Ilam.
Contextul represiunii și reacțiile internaționale
Regimul iranian a recunoscut, pentru prima dată, numărul mare de victime, declarând că aproximativ 2.000 de persoane, inclusiv membri ai structurilor de securitate, au fost ucise în protestele care au început pe 28 decembrie. Aceasta a fost o recunoaștere fără precedent pentru un regim care a fost adesea acuzat de violarea drepturilor omului.
De asemenea, o fotografie simbolică a circulat în mediile sociale, prezentând o tânără care arde portretul lui Ali Khamenei pentru a-și aprinde țigara, stârnind atât admirație, cât și îndoieli cu privire la autenticitatea sa. Această imagine a devenit emblematică pentru mișcarea de protest și reflectă dorința de libertate și schimbare a societății iraniene.
Pe măsură ce numărul victimelor continuă să crească, apelurile la acțiune din partea comunității internaționale devin din ce în ce mai urgente. ONG-urile cer o monitorizare internațională a abuzurilor și o presiune constantă asupra regimului iranian, pentru a se asigura că atrocitățile comise nu vor rămâne nepedepsite.
