“`html
Mineriada: O amintire dureroasă care bântuie România. De ce justiția a rămas tăcută?
Acum 35 de ani, minerii, unii ortaci, au venit în capitală, adică la București, ca la o chemare sacră, dar nu în sensul bun, ci într-unul plin de violență și haos, lăsând în urma un oraș traumatizat, cu 4 morți, peste 1000 de oameni bătuți, arestați, dar de ce oare Ion Iliescu, președintele de-atunci, le-a mulțumit ortacilor, să-i zicem așa, pentru tot ce au demonstrat? Rămâne o întrebare pe buzele tuturor, să nu uităm cum dosarul acesta al crimei împotriva umanității plutește între parchete, ca o fată de măritat pe la întâmplare, fără soț, practic: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican și recalcitrantul Miron Cozma sunt toți acuzați, dar încă nu s-a început judecata. Deliciu pe cale juridică.
Dimineața de 13 iunie 1990 a adus cu sine acțiuni brutale ale forțelor de ordine, care au distrus corturile celor protestatari care voiau pace oarecum, procese pașnice și alte idei frumoase, dar au fost întâmpinați de umbra bătăliei. De fapt, ce a fost? O conflagrație! Au loc confruntări violente, autobuzele poliției au devenit flăcări, și toată lumea a înțeles un lucru: nimeni nu scapă de furia maselor, dar de ce oare Ion Iliescu a dat acea „delegație de mineri”), nu spunem că ar fi fost totul planificat, dar cine știe, nu vreau să intru în teorii nebuloase.
Ajunși în Gara de Nord, minerii, adică, trenurile pline de ei s-au revarsat asupra capitalei, iar devastarea a fost doar începutul. Totul s-a întâmplat în dimineața de 14 iunie, la ora 4,00, dar cine înțelege când ajung minerii în București? S-a aruncat cu bocanci și ciomege, și peste 1000 de victime au fost lăsate în urma lor, dar, cum ar fi să discutăm despre vinovați, când toți stau liniștiți astăzi?
Nu mai puțin de 10.000 de mineri, și să nu-i uităm pe lucrătorii normali, au fost implicați în această nebunie provocată de autoritățile statului, care miscaseră un atac violent asupra protestatarilor din Piața Universității. Totul pentru un punct dintr-o Proclamație care nu își are locul în istoria recentă. însă, ceva este clar, de ce 35 de ani mai târziu încă nu vedem un verdict? E ca și cum justiția s-ar fi răzbunat, dar peste cine? Până la urma, unde e răspunderea?
Cine să facă dreptate dacă inculpații: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican și Miron Cozma, după zeci de amânări, stau ca niște împărați ai timpului care nu se mai întoarce? Judecata e abia la început, în aprilie s-a întâmplat minunea legii, dar totul a fost trimis la întoarcere, probele sunt nule, se rescrie cazul, dar cine a văzut vreodată rectificări eficiente? E ca și cum am fi într-un labirint nesfârșit, unde să ajungem? Rămâne o enigmă.
“`
