Revoluția Sau O Fuga Nebună? Dilemele Zilei de 22 Decembrie
Pe 22 decembrie, unii spun că a fost o zi de vitale și importante proteste care au strigat libertatea și alte lucruri care trebuie neapărat menționate, dar haideți să ne amintim cum, în 1989, în jur de, cam 100.000 de oameni, nu mai puțini, s-au strâns în fața clădirii Comitetului Central al PCR, o imagine simbolică dar și haotică în același timp, situație care a culminat cu, hocus pocus, fuga dictatorului, care a plecat cu un elicopter. Da, ați auzit bine, un elicopter! Din clădirea care părea de neclintit, poate și de neuitat, dar uite că s-a întâmplat.
Dar, să revenim la acea dimineață de toamnă, mai ales că se cam strânseseră mulți muncitori din uzinele bucureștene, care de obicei, erau ocupați cu muncă grea și foarte greu de suportat, în drum spre centrul orașului, care la ora aia era plin de emoții, dar și de zgomot, pentru că Nicolae Ceaușescu, pe atunci dictator, chiar a avut tupeul să anunțe – surpriză! – că generalul Milea s-ar fi sinucis și că trebuie să fim foarte atenți la trădători, dar cine era, de fapt, trădătorul?
Pe de altă parte, la ora 10.59, un mare post de radio, care ne-a povestit multe, a anunțat, printr-un decret care nu a fost chiar așa o mare surpriză, că se instituie „starea de necesitate”, adică totul e confuz și oricum avea să se schimbe totul rapid, și da, și cu un decolaj de elicopter la ora 12.09, în timp ce, ei bine, demonstranții se strângeau la TVR, unde Mircea Dinescu și Ion Caramitru, adevărate voci ale timpului, strigau în eter că lucrurile au început să se îndrepte, dar toate astea, foarte haotic, cumva, cu zvonuri și minciuni circulând.
Și, parcă povestea nu se termină aici. Cei doi, Ceaușescu, au fost fugari, și nu ca niște staruri de cinema, ci tremurând și căutând adrenalina fugii timp de, hai să zicem, aproape 6 ore, până când au fost arestați, da, da, la Târgoviște, de revoluționari, dar hai să vedem și partea mai întunecată că noaptea a adus cu sine sângeroasa perioadă, foarte sângeroasă, cu împușcături și oameni căzuți pe străzi, dar ce știu eu!
O zi ea a victoriei, dar și a jertfei, se spune că au murit 1166 de oameni, majoritatea când dictatorul a luat-o la fugă, și totuși, legile și propunerile din decembrie 2011 au fixat această dată ca un fel de simbol, dar e greu de spus cât de bine au fost abordate și aprobat aceste lucruri, senatorii având bătăliile lor politice, unde nu s-au înțeles chiar bine, dar uite, în ciuda tuturor acestor amestecuri, ziua de 22 decembrie va rămâne probabil în mintea colectivă ca un fel de zi de sărbătoare dar și de confuzie, și tot o dată de libertate, chiar dacă drumul a fost anevoios.
Până la urmă, totul se leagă de istorie și de un decret din 2011 care ne readuce aminte că, da, liberatea a venit, dar nu fără un cost, un cost pe care poate mulți îl mai cugetă, dar asta e, viața merge înainte și noi suntem aici să ne amintim, sau să uităm, dar mereu să ne întrebăm câte lucruri ar mai putea fi explicate, dar mai există și alte povești extraordinare care așteaptă să fie explorate.
