2026: Anul Apocalipsei Economice? Avertismentul Terifiant al unui Economist
Într-o postare publicată pe Facebook, economistul Cristian Păun, un nume sonor de la Academia de Studii Economice, vine cu vești nu tocmai îmbucurătoare, ba chiar alarmante, despre ce ne așteaptă, adică inflație, fonduri europene neabsorbite și probleme serioase în economia reală, pe scurt adică, o rețetă pentru dezastru. Asta în timp ce el din câte se pare, sugerează totuși că s-ar putea să fie loc și de îmbunătățiri, dar nu ne îmbătați cu apă rece, pentru că lucrurile pot merge de-a dreptul prost.
Întâi pe listă, inflația, problema care, din păcate, s-ar putea să fie mai persistentă decât ne-am dori, pentru că, da, efectele majorării TVA vor putea fi resimțite o bună bucată de vreme și, după cum afirmă Păun, „Avem liberalizare la piața gazelor, cresc accizele, deficitul e mare și reformele se lasă așteptate” – pe scurt, un cocktail exploziv pentru economie.
Următoarea provocare, fondurile europene, despre care se zice că sunt pomana sărăcăcioșilor dar, paradoxal, dacă nu sunt folosite corect, ar putea să creeze o bulă economică – un fals optimist, adică, pentru că, la urma urmei, capacitatea noastră de absorbție e tot la pământ; liniile de management nu prea funcționează iar cheltuielile sunt haotic orientate.
Păun nu se oprește aici, el mai scoate la iveală că, starea economiei reale, adică producția industrială și investițiile, pare a fi un punct slab. Cu alte cuvinte, economia bazată pe consum și cheltuieli nu poate exista pe termen lung, sugerează că e o aberație definitivă ceea ce se întâmplă și că inflația și dobânzile vor continua să crească în timp ce străinii își pierd încrederea în noi.
Cumva știm deja că în 2025 am fost campioni la inflație în UE, cu un 8,6% care ne-ar face de rușine în fața oricărui alt stat, dar iată că Păun este foarte clar când zice că energia e scumpă, capitalul greu de accesat și starea de predictibilitate fiscală e, aș zice eu, groaznică. Ce urmează? Se pare că anii care vin vor fi plini de compromisuri și măsuri de austeritate, dar totul fără o reală direcție clară în politica economică.
Deci, cum concluzionăm? Spend a 2026 complicat, cu foarte multe incertitudini într-un ocean de întrebări fără răspuns, dar cu speranța unei discuții despre un buget realist, care să nu fie doar un vis frumos ci cât de cât utilizabil, dar cu zeci de semne de întrebare și o promisiune vagă de reforme.
Chiar dacă în cel mai optimist scenariu, ne așteaptă tot o bătălie de supraviețuire, iar dezvoltarea se ia pe calea întârziată, spunem noi – cine știe, poate va fi un an și mai rău decât 2025! Astea sunt vremuri incerte, îmbâcsite cu o acea chibzuință strâmbă, dar rămâne de văzut cum se vor desfășura lucrurile în 2026.
