Un An de Dublu Standard: Cât de Departe Se Poate Merge?
Într-un 2025 plin de crize, ni s-au întors ca un bumerang moralismele și vrăjelile cu care ne-am păcălit singuri, o recapitulare a dublei măsuri se conturează tot mai clar. Din ultimele 24 de ore, am fost martorii discuțiilor Trump-Zelenski, plus Putin pe fir, toate așteptând cu sufletul la gură un semn de pace, însă americanii au ales să lovească în Venezuela, pretextând luptele anti-droguri, o situație care ne duce cu gândul la intervențiile din Gaza și Ucraina, un mecanism bine cunoscut, nu?
Dubla măsură e evidentă nu doar la statele puternice, ci și în reacțiile la crize, iar 2025 a fost anul în care intoleranța a sărit în aer, antisemitismul a crescut vertiginos, cu șuvoaie de conspirații pe rețelele sociale. O parte poate vine din reacțiile anti-israeliene după Gaza, dar altă parte reflectă un antisemitism latent, o ură care se amestecă astăzi cu anti-migrația, având extremiști care atacă simultan pe toți cei diferiți, arătând cum lipsa de empatie s-a înrădăcinat tipic în societăți tot mai divizate.
Politica externă a lui Netanyahu ne arată că acest antisemitism este alimentat tocmai de alegeri politice catastrofale și propagandă care încurajează extrema dreaptă europeană, un cocktail devastator de ideologii. E greu să mai poți ignora antisemitismul ăsta, mai ales când e plin pe străzile României, totuși cum poți lupta eficient când ți se pare că stânga e văzută ca mai rea decât dușmanii de dreapta? Iar în România, cetățenii sunt infantilizați atât de mult, încât nu se mai știe de unde vin cheltuielile cu războiul, o retorică pe care autoritățile preferă s-o evite, gen, evităm să le explicăm pentru că s-ar putea să se simtă aiurea.
Aici intră în scenă fascismul, nu doar cel istoric, ci și un nou tip de extremă dreaptă care se conturează peste tot, demonizând ideile de egalitate. E scandalos cum organizațiile politice încep să considere că fiecare idee de stânga e o amenințare, cu o completă tăcere față de contextul economic care strigă după schimbare. E absurd cum, după ce au ieșit la iveală toate mizeriile lui Georgescu, USR-ul găsește că interzicerea „propagandei comuniste” e cel mai firesc lucru, cu toții continuând să ignore abuzurile sistemului.
Revolta din justiție e binevenită, dar dubla măsură e catastrofală: justiția e considerată liberă, dar în spate, „oameni răi” îi impun limite. S-au creat grade de privilegii care fetișizează capitalismul de stat, un cerc vicios care pare imposibil de distrus. Întrebările curente despre dublarea veniturilor de la stat sunt prinse într-o spirală periculoasă, în care nimeni nu vrea să piardă, dar efectul este devastator pentru restul societății, nimeni nu le-ar pune la îndoială veniturile fără a-i face să tremure de frică.
Deci, în acest context, ce vedem? O explozie de dublă măsură în Uniunea Europeană, militarea crescând și dependența de americani fiind mai evidentă ca niciodată. Din păcate, când nu mai rămâne nimic din iluziile create, ne așteptăm la momentul în care schimbările substanțiale se vor produce, dar fără o urmă de bunătate la orizont. Ce vedem, în final? O amenințare care vine, dar, într-un mod bizar, toată lumea rămâne calmă și se împăca cu ideea că „la anul va fi mai rău”, de parcă răul cunoscut ar fi mai puțin jenant.
