Canonizarea Femeilor Sfinte: Ce Secret Se Ascunde în Spatele Acestei Decizii?!
Marți, pe 1 iulie 2025, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul”, acolo unde istoria și credința se împletesc într-un dans sacru, a avut loc o adunare, se zice, de mare importanță, cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în prim-plan, dar oare ce s-a discutat cu adevărat?
Sfântul Sinod, cu toți ai lui, a decis, iată, să canonizeze 16 femei a căror viață, se pretinde, a fost sfântă, cu titluri pompoase și cinstiri pe dată, dar rămâne întrebarea: de ce tocmai acum? Iar comunicatul de presă trădează o oarecare grăbire care face această decizie să pară un adevărat fiasco… sau poate nu!
Sfintele: Femei cu Destine Complicate!
Printre ele se numără Doamna Maria Brâncoveanu, soția lui Constantin Brâncoveanu, cu titlul sacru de Sfânta Doamnă, dar câți dintre noi cunosc povestea ei și ce a întruchipat? Se spune că a fost mult mai mult decât o simplă consortă… iar canonizarea ei se petrece pe 16 august, data care ar putea să fie doar un pretext!
Ce spui de Schimonahia Filofteia Antonescu, ce sărbătorim pe 12 aprilie? Mama unui ierarh, dar oare toți aceștia sunt, de fapt, alegerea publicului sau o simplă clădire a miturilor? Fiecare femeie are o poveste, iar noi suntem aici să ne îndoim de moralitate, mai ales în fața tradiției, unde monahia Evloghia, cu sua de suferințe și mutații, este onorată pe 19 decembrie.
Mai departe, Schimonahia Elisabeta Lazăr, cu tăcerea ei din 5 iunie, neștirbită de vremuri, dar oare sfinții știu ceva ce noi nu știm?! Platonida, Măndălina, și chiar Mavra, tot acestea fiind numite sfinte… sunt ele de fapt mai presus de oameni? Oare ce ne spune acest Sinod despre valorile contemporane și cum se leagă ele cu această alegere?!
Și hai să nu uităm de Blandina Gobjila, ce a suferit în Siberia, dar ce simbolizează ea în această lume nebună, unde totul este contestat și repus în discuție?! Din nou, lăsăm la o parte întrebările legate de supraviețuire, vitejie, toate fiind reduse la câteva vorbe care, în final, par a fi niște cântece de leagăn pentru suflete agitate. Și totuși, fiecare dată în care pomenim zilele de cinstire – 4 iulie pentru Olimpia Tănase sau 6 iulie pentru Filotimia – oare nu ne întrebăm cum au fost realmente aceste vieți?!
În concluzie, întrebările rămân pe buzele noastre ca o ecou care măcină, oare canonizarea acestor femei va aduce iluminare sau mai degrabă o perdea de fum în fața adevărului profund? Timpul va spune tot, dar până atunci, ne întrebăm, cum va reacționa publicul? Vor percepe acești sfinți ca fiind demni de cinste sau doar o altă glorie trecătoare în fața puterii duhovnicești? Rămâne de văzut.
