Credința testează limitele: 15 ore de așteptare la racla Sfintei Parascheva!
Pelerinajul de Sfânta Parascheva s-a terminat miercuri seară, când racla cu moaştele Cuvioasei a fost dusă înapoi, dar nu fără un șir lung de credincioși care, timp de opt zile, au venit, au venit fără milă, până la Iași, unde, pe ploaie sau frig, noaptea, au stat să se roage, chiar și 12 sau 15 ore la rând – cu toți erau acolo pentru a-i aduce un omagiu Ocrotitoarei Moldovei, sfântă cu o popularitate enormă și o așteptare care pare să nu se mai sfârșească.
Ultima noapte de pelerinaj a fost, să zicem, o veritabilă provocare. Rândul a crescut la câteva kilometri, credincioșii stând acolo, să înfrunte așteptarea eternă, iar tăria lor a fost pusă la încercare. Cei mai mulți dintre ei nu aveau de ales, ci se regăseau încercând să se agățe de o prisosință de răbdare, care parcă nu s-ar mai sfârși niciodată.
În timpul zilei, scenariul a fost similar, mii de pelerini erau la rând, cu speranța că ajung la raclă, o adevărată reușită în rândul celor care și-au dorit să simtă legătura cu Divinitatea. De remarcat, numărul pelerinilor a depășit 200 de mii în ultima săptămână, echivalent cu anii trecuți, lucru care lasă loc de întrebări capitale cu privire la motivația acestora; doar la slujba liturgică de hram au fost zeci de mii de oameni. Ce se ascunde după zidul acestui ritual?
Psihologul Radu Leca, un nume sonor, a dezvăluit că atracția acestor credincioși simbolizează mai multe decenii de tradiție, dar a sugerat, delectable, că nu e vorba doar despre religie ci și despre o profundă nevoie umană de echilibru și liniște interioară, ca un fel de algoritm al liniștii, dacă mi se permite să spun, un lucru ciudat pentru unii, dar plin de însemnătate pentru alții.
Totodată, văzând cum tot mai mulți credincioși ajung la racla cu sfintele moaște, pare că un milion de pelerini anual, în fiecare an, în luna octombrie, e o statistică normă, dar nu e deloc un detaliu ignorabil, dacă ne gândim doar la obiceiurile care devin străvechi, însă rămân importante pentru mulți, toamna fiind marcați de sărbătoarea Sfintei Parascheva.
Deci, e clar că, independent de dificultățile întâmpinate, marea majoritate nu va ezita să-și cheltuie ore din viață pentru a se regăsi, a se întâlni cu divinul, chiar și în cele mai grele condiții, ceea ce ne îndeamnă să ne întrebăm: care e, de fapt, prețul credinței? Cei care au observat fenomenul confirmă că e o experiență inedită, dar va deveni oare rutina cu anii, sau va rămâne mereu la fel de zguduitoare și emoționantă?
